Apariţia Şcolii Gimnaziale „Ion Creangă” din cartierul Mănăştur se înscrie pe linia aspiraţiilor locuitorilor acestei zone spre afirmare spirituală, emancipare socială şi naţională. Preocupările pentru organizarea unor forme de învăţământ sunt foarte vechi pe aceste locuri, documentar fiind menţionată o „şcoală” de agricultură în cadrul unei mănăstiri din secolul al XIII-lea, amplasate în perimetrul Universităţii Agricole de azi şi de la care şi-a luat numele şi satul Mănăştur. Pe tot parcursul evului mediu, în fosta Cetate de la Calvaria a funcţionat o altă mănăstire, căreia i s-au acordat drepturile unei instituţii de adeverire a înscrisurilor privitoare la proprietăţi, lăcaş în care s-au format la şcoala mănăstirească, numeroşi cărturari, scribi şi funcţionari ai domeniului Mănăştur şi nu numai.
În epoca iluminismului transilvan din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a reglementărilor din 1777 ale Împărătesei Maria Tereza, cuprinse în decretul Ratio Educationis, au fost organizate „şcolile de normă” de la Năsăud şi Cluj pentru pregătirea învăţătorilor români, iar învăţământul elementar a luat proporţii de masă. Ca urmare a acestui fapt, în anul 1785, şcoala românească din Mănăşturul Clujului e menţionată alături de cele din Aghireş, Gilău, Macău, Nădăşel, Tăuţi şi altele. În jurul anului 1900 devine o „şcoală civilă”, având sediul pe strada Mănăştur, lângă vechea Academie Agricolă.
Dezvoltarea cartierului Mănăştur a impus apariţia unor noi instituţii de învăţământ pentru o populaţie şcolară tot mai numeroasă. Printre acestea se numără şi Şcoala Gimnaziala „Ion Creangă” (fosta Scoala nr. 17), care a intrat în istoria învăţământului clujean prin deschiderea porţilor sale la 15 septembrie 1972. Aflată în vecinătatea străzilor Câmpului, Lingurarilor, Spicului şi Călăţele, cu populaţie alcătuită în special din agricultori, lingurari, aurari, liber – profesionişti, Şcoala Gimnaziala „Ion Creanga” avea să treacă peste greutăţile inerente ale începutului: lipsa bazei materiale, străzi neasfaltate, populaţie şcolară în parte reticentă faţă de şcoală.
De la înfiinţare şi până în 2010 şcoala a funcţionat cu clase de predare în limba română şi în limba maghiară. Primii elevi au venit prin transfer de la școlile din oraș pentru a se apropia de domiciliu. Asa cum arată o notă de control a Inspectoratului Școlar Județean Cluj din noiembrie 1972, efectivele se modificau în fiecare zi, crescând de la 825 elevi în 1974, 1579 în 1976, 2030 în 1978, 2120 în 1979. Ca urmare a creșterii numerice a populației cartierului, anul șscolar 1980-1981 cuprinde cel mai mare efectiv de elevi – 2259, distribuiti în 54 de clase. Incepând cu al doilea an de funcționare, marea majoritate a cadrelor didactice se titularizează la această unitate școlară prin concurs sau transfer.
Un mare avantaj pe care l-a avut Școala Gimnazială „Ion Creangă” era faptul că profesorii erau în totalitate tineri, aveau domiciliul în cartier, munceau în școala în care proprii lor copii învățau. S-a format astfel un nucleu serios, capabil să asimileze cadrele didactice nou-venite, inoculându-le dragostea de muncă, dorința de autodepășire, responsabilitate și competență profesională. Beneficiari ai muncii de instruire au fost deopotrivă elevii şi cadrele didactice. Pe primele locuri la admiterea în licee de prestigiu din oraş figurau absolvenţi ai acestei şcoli.